Mozart și da Ponte folosesc tema „schimbarea logodnicei”, care datează din secolul al XIII-lea; versiuni anterioare notabile se găsesc în Decameronul lui Boccaccio și în piesa lui Shakespeare Cymbeline. Elemente din Shakespeare ‘ s The Taming of the Shrew sunt de asemenea prezente. În plus, aceasta include elemente din mitul lui Procris cum se găsește în Metamorfozele lui Ovidiu, vii.

Probleme de joc acest dosar? Consultați Ajutor media.,

Locul: Napoli Ora: 18-lea

Act 1Edit

Scena 1: O cafenea

Într-o cafenea, Ferrando și Guglielmo (doi ofițeri) exprimă certitudinea ca logodnice (Dorabella și Fiordiligi, respectiv) va fi veșnic credincios. Don Alfonso exprimă scepticism și susține că nu există o femeie credincioasă., El pune un pariu cu cei doi ofițeri, susținând că poate dovedi într-o zi că aceste două, ca toate femeile, sunt nestatornice. Pariul este acceptat: cei doi ofițeri se vor preface că au fost chemați la război; curând după aceea se vor întoarce deghizați și vor încerca fiecare să-l seducă pe iubitul celuilalt. Scena se îndreaptă spre cele două femei, care își laudă bărbații (duet: „Ah guarda sorella”—”Ah look sister”). Alfonso sosește să anunțe vestea proastă: ofițerii au fost chemați la război., Ferrando și Guglielmo sosesc, cu inima zdrobită și își iau rămas bun (cvintet: „Sento, o Dio, che questo piede è restio”—”simt, Doamne, că piciorul meu este reticent”). În timp ce barca cu bărbații pleacă spre mare, Alfonso și surorile le doresc să călătorească în siguranță (trio: „Soave sia il vento”—”fie ca vântul să fie blând”). Alfonso, rămas singur, gloatingly prezice că femeile (ca toate femeile) se vor dovedi necredincioși (arioso: „Oh, poverini, pe femmina giocare cento zecchini?—- „Oh, săracii mici, să parieze 100 de paiete pe o femeie”).,

Scena 2: O cameră în surorilor acasă

Despina, menajera, vine și întreabă ce este în neregulă. Dorabella deplânge chinul de a fi lăsat în pace (aria: „Smanie implacabili— – „Torments implacable”). Despina își bate joc de surori, sfătuindu-le să ia noi iubiți în timp ce Logodnicii lor sunt plecați (aria: „în uomini, în soldati, speranță fedeltà?—- „La bărbați, la soldați, sperați pentru credincioșie?”). După ce pleacă, Alfonso sosește., Se teme că Despina îi va recunoaște pe bărbați prin deghizările lor, așa că o mituiește să-l ajute să câștige pariul. Cei doi bărbați ajung apoi, îmbrăcați în albanezi cu mustață (sextet: „alla bella Despinetta”—”Faceți cunoștință cu frumoasa Despinetta”). Surorile intră și sunt alarmate de prezența unor bărbați ciudați în casa lor. „Albanezii” le spun surorilor că au fost conduse de dragoste pentru ei (surorile). Cu toate acestea, surorile refuză să cedeze. Fiordiligi cere ” albanezilor „să plece și se angajează să rămână credincioși (aria:”Come scoglio”—”Like a rock”)., „Albanezii” continuă încercarea de a cuceri inimile surorilor, Guglielmo mergând atât de departe încât să—și sublinieze toate atributele bărbătești (aria: „Non siate ritrosi” – „nu fi timid”), dar fără nici un rezultat. Ferrando, lăsat singur și simțind Victoria, își laudă Dragostea (aria: „Un’ aura amorosa” – „o respirație iubitoare”).

Scena 3: O grădină

surorile sunt încă tânjind. Despina i-a cerut lui Don Alfonso să o lase să preia planul de seducție., Dintr-o dată, „albanezii” izbucnesc în scenă și amenință să se otrăvească dacă nu li se permite șansa de a-și îngriji surorile. În timp ce Alfonso încearcă să-i calmeze, ei beau „otrava” și se prefac că trec. Curând după aceea, un” doctor „(Despina deghizată) ajunge pe scenă și, folosind terapia magnetică, este capabil să-i reînvie pe”albanezi”. Bărbații, pretinzând că au halucinații, cer un sărut de la Dorabella și Fiordiligi (pe care „albanezii” îi numesc zeițe) care stau în fața lor. Surorile refuză, chiar dacă Alfonso și doctorul (Despina) îi îndeamnă să accepte.,

Act 2Edit

Scena 1: surorile dormitor

Despina le îndeamnă să cedeze „Albanezii”‘ uverturi (aria: „Una donna o quindici anni”—”O cincisprezece ani, femeie”)., După ce pleacă, Dorabella mărturisește Fiordiligi că ea este ispitit, și cei doi sunt de acord că un simplu flirt va face nici un rău și le va ajuta să treacă timpul în timp ce așteaptă pentru iubitorii lor de a reveni (duet: „Prenderò quel brunettino”—”voi lua bruneta”).

Scena 2: grădină

Dorabella și deghizat Guglielmo pereche, la fel ca celelalte două., Ferrando pleacă de la Fiordiligi și se întoarce la Fiordiligi. Acum singur, Guglielmo încearcă să o curteze pe Dorabella. Nu rezistă puternic și, în curând, i-a oferit un medalion (cu portretul lui Ferrando înăuntru) în schimbul unui medalion în formă de inimă (duet: „il core vi dono”—”îți dau inima mea”)., Ferrando este mai puțin succes cu Fiordiligi (Ferrando aria: „Ah, iată veggio”—”Ah, voi vedea” și Fiordiligi aria: „Pe pietà, ben mio, perdona”—”te Rog, iubita mea, iartă”), deci el este înfuriat atunci când mai târziu el află de la Guglielmo că medalionul cu portretul lui a fost atât de rapid, având în vedere departe de a un nou iubit. Guglielmo la început simpatizează cu Ferrando (aria: „Donne mie, la fate a tanti”—”Doamnelor mele, o faceți atât de mulți”), dar apoi se bucură, pentru că logodnicul său este credincios.,

Scena 3: surorile cameră

Dorabella admite o indiscreție să Fiordiligi („È amore onu ladroncello”—”Iubirea e un pic de hoț”). Fiordiligi, supărat de această dezvoltare, decide să meargă la armată și să-și găsească logodnicul. Înainte de a putea pleca, totuși, Ferrando sosește și își continuă tentativa de seducție. În cele din urmă, Fiordiligi cedează și cade în brațe (duet: „Fra gli amplessi”—”în îmbrățișări”). Guglielmo este înnebunit în timp ce Ferrando îl întoarce pe Guglielmo înapoi pe el. Alfonso, câștigătorul pariului, le spune bărbaților să-și ierte Logodnicii., La urma urmei: „Così fan tutte”—”toate femeile sunt așa”.scena 4: Scena începe ca o nuntă dublă pentru surori și mirele lor” albaneze”. Despina, deghizată ca notar, prezintă contractul de căsătorie, pe care toți îl semnează. Imediat după aceea, muzica militară se aude în depărtare, indicând întoarcerea ofițerilor. Alfonso confirmă temerile surorilor: Ferrando și Guglielmo sunt în drum spre casă. „Albanezii” se grăbesc să se ascundă (de fapt, să se schimbe din deghizări). Se întorc ca ofițeri, mărturisindu-și dragostea., Alfonso renunță la contractul de căsătorie în fața ofițerilor și, când îl citesc, devin înfuriați. Apoi pleacă și se întorc câteva momente mai târziu, jumătate în deghizare albaneză, jumătate în ofițeri. Despina a fost dezvăluit a fi notar, iar surorile dau seama că au fost păcăliți. Totul este în cele din urmă iertat, deoarece întregul grup laudă capacitatea de a accepta vremurile bune și cele rele inevitabile ale vieții.